De ce nu îmi plac avocaţii -câteodată-

Care e primul lucru care îţi vine în minte când auzi cuvântul ‘avocat’? hmmmm.. ‘bani’ , ‘minciună’ , ‘logoree’ , ‘ăla care mă scoate din căcat’ ..

De ce se fereşte lumea de avocaţi? De ce se fac glume pe seama avocaţilor? şi cu toate astea… de ce sunt atât de mulţi?

Să fi fost anul 1997 fatal pentru naţia avocaţilor? (în acel an au apărut Liar Liar şi The Devil’s Advocate ).

Dincolo de clişeele îmbraţişate de profani (ha!) şi de ideile preconcepute pe care majoritatea le are despre avocaţi, am şi eu părerea mea, părere influenţată de experienţele trăite la B.E.J. la care fac practică şi de un post al Silvieipe un binecunoscut forum

Sentimentele negative mi le fundamentez atât pe invidie, cât şi pe frustrare.. poate şi pe sentimentul ăla fără nume concretizat în ‘mare ţi-e grădina, Doamne..’

Eşti avocat, suni la noi şi nu ştii numărul dosarului. Nu ştii părţile lui (nu mai ştii pe cine ai reprezentat în instanţă). Tot ce trebuie să faci este să completezi o cerere şi să plăteşti un avans de onorariu (pe care oricum ţi-l vei recupera din creanţa debitorului). Pentru asta, îţi pui un onorariu in sarcina clientului cu muuulte zero-uri în coadăăăăăă.. Buuunn.. îţi găsim banii şi vrem să ţi-i dăm (că nu te mai satura Dumnezeu).. dar vai! nu ştii contul clientului tău (normal.. nu trebuie să ştii de unde vin banii, atât timp cat ajung la tine..). Mai dai tu un telefon, mai dau alţii, aflii contul.. şi să nu uiţi să suni zi de zi la exequtor să întrebi dacă s-a virat suma aia cu muuulte zero-uri în coadăăăăăă despre care vorbeam..

Altceva ce îmi displace. Noi toţi entuziaşti, proaspăţi licenţiaţi în minunata materie a Dreptului, proaspăţi membri al prestigiosului Barou, ne dorim să activăm în cadrul unei mari case de avocatură, să facem lucruri măreţe acolo.. să ieşim în evidenţă.. să ni se recunoască meritele.. numele nostru să răsune în săli pline cu domni octogenari care jonglau cu noţiunile care ne-au luminat viaţa înainte ca noi să ne naştem. Mă rog.. frumos e să visezi. Însă ce ne aşteaptă pe noi, neiniţiaţii.. stat la cozi interminabile pe la Registraturi, Judecătorii, Registrul Comerţului, DITL, Carte Funciară.. periat la dosare (propriu şi figurat).. trimis corespondenţă.. făcut copii xerox.. pus ştampile.. Nivelul următor e şi mai frustrant. Lucrat la dosare.. întâlnit cu clienţii.. oferit consultanţă -oriunde, oricând, în orice condiţii- .. periat la dosare (din nou).. pus şefului totul perfect sub nas, ca să poată merge liniştit şi nestresat în instanţă şi sa pledeze cauza nobilă a clientului. După care tot el va primi meritele, felicitările şi mulţumirile pentru munca pe care ai făcut-o.. tu.

Nasol moment cu un şef de-asta.. Trebuie să recunosc că eu, deşi am auzit muuuulte poveşi despre avocaţi, încă vreau să lucrez la un moment dat în viaţă la o firmă importantă. Aş vrea să spun şi la care, dar aş face reclamă. Oricum reclama mea ar fi de prisos pt numele firmei, dar ma supun regulilor. Vreau sa aflu pe pielea mea dacă dracul e aşa negru. sau roşu. Şi atunci am să vă spun şi vouă, şi am să confirm cu efect retroactiv tot ce am scris aici.. ori am sa infirm toate acuzaŢiile şi n-am să mai recunosc acest post, cum n-am să vă mai recunosc nici pe voi, pentru că la acea dată deja mi se vot fi instalat în creieraş o mie şi una de fiţe, impresii şi figuri.

O seara bună!

Etichete avocatii cateodata