OSHO

Osho, pe numele lui Bhagwan Sri Rajneesh, a fost unul dintre cei mai importanţi lideri spirituali ai secolului nostru. A murit în 1990 cu mai mult de 1 milion de discipoli în toată lumea, iar discuţiile sale cu aceştia, şi prelegerile spirituale pe care le-a ţinut, au fost publicate în mai mult de 650 de volume, şi traduse în 30 de limbi.

Astfel am dat şi eu de o carte de-a lui, printr-o prietenă căreia îi povesteam aspecte deloc fericite ale vieţii mele. E vorba despre ‘Curajul – Plăcerea de a trăi periculos’

Eu sceptică, ea răbdătoare, eu repezită, ea foarte calmă, prietena mea mi-a povestit în detaliu părerea lui Osho despre spirit, karma. Dumnezeu, relgie, existenţă.. „Mesajul meu nu este o doctrină, o filozofie. Mesajul meu este o alchimie, o ştiinţă a transformării, aşa că numai cei care-mi vor permite să le distrug fiinţa ignorantă şi limitată pentru a putea renaşte spiritual – numai aceşti oameni curajoşi să vină să mă asculte, deoarece pentru ceilalţi, ceea ce voi spune eu va fi foarte periculos. Ascultându-mă, faceţi primul pas către renaşterea spirituală. Nu este o filozofie la adăpostul căreia să vă simţiţi mai în siguranţă; nu este o doctrină în care să vă găsiţi consolarea. Mesajul meu nu este o simplă comunicare verbală. Este mult mai periculos decât atât. Este moarte şi renaştere spirituală.”

Limbajul simplu, fac lectura uşoară şi pe înţelesul tutror. Nu vorbeşte în dodii, iar puţinele exemple sunt personale, sau din experienţa altor spirite evoluate.

Are momente când îl neagă pe Dumnezeu ca entitate, şi momente când îl evocă. Este vorba despre Dumnezeul fiecărei rase uname, dar am observat că Iisus Hristos este cel mai des evocat. Osho nu încearcă să convingă oamenii la pocăinţă, la izolare în mănăstiri.. El spune că fericirea pe care ne-o dă lumea această, trebuie trăită cu fiecare por, cu fiecare respiraţie. Astfel putem ajunge la o cunoaştere interioară profundă, care va duce la moartea Eului, la integrarea perfectă în Existenţă. În mai puţine cuvinte, ne îndeamnă să ne trăim prezentul la intensitate maximă, să nu ne fie frică, să nu ne gândim la rău, căci astfel îl atragem..

Cum fiecare avem liber arbitru, vă propun să-l studiaţi singuri.

citate din ‘Curajul – Plăcerea de a trăi periculos’

Iubirea este o stare naturlă a conştiinţei. Ea nu e nici uşoară, nici grea, aceste cuvinte nu sunt deloc valabile pentru ea. Este ca respiraţia! Este ca bătăile inimii, este ca sângele cae circulă prin corp.

Iubirea e însăţi finnţa ta.. dar acea iubire a devenit aproape imposibilă. Societatea nu o permite. Societatea te condiţioneză astfel încât acea iubire devine imposibilă şi ura devine singurul lucru posibil. Omul a fost deformat. Omul nu poate fi redus la statutul de sclav dacă nu e mai întâi deformat.

Iar cel mai bun mod de a distruge omul este saă-i distrugi spontaneitatea iubirii. dacă omul iubeşte, nu pot exista naţiuni; naţiunile există pe seama urii. Indienii îi urăsc pe pakistanezi, iar pakistanezii îi urăsc pe indieni, numai de aceea există aceste două ţări. Dacă unii şi ceilalţi s-ar iubi, hotarele ar dispărea. dacă oamenii s-ar iubi, cine ar mai fi creştin, şi cine ar mai fi evreu? Dacă ar exista iubire, religiile ar dispărea.

Dacă ar exista iubire, cine s-ar mai duce la templu? De ce? Omul ăl caută pe Dumnezeu pentru că îi lipseşte iubirea. Dumnezeu nu e decît un înlocuitor al iubirii care lipseşte. Omul îl caută pe Dumnezeu pentru că nu e fericit, altfel de ce s-ar mai deranja? dacă viaţa ta e un dans, deja l-ai cunoscut pe Dumnezeu. Inima iubitoare e plină de Dumnezeu. Inima care iubeşte nu trebuie să mai caute nimic, nu mai nevoie de nicio rugăciune, nu trebuie să meargă şa templu sau la preot.

Etichete Bhagwan Sri Rajneesh, Carte, Curajul, filozofie, Osho, Religie, tantra, zen