Sandra Izbaşa, copil de aur

Cred că o Românie întreagă a urmărit ieri finala de la gimanstică – sol de la Beijing. Nu mi-a plăcut că a fost ultima care a evoluat, deşi în final, asta e cea mai favorabilă poziţie. Cum a scris şi presa sportivă, gimnastele dinaintea ei nu au excelat, lăsându-i ei loc să strălucească. Fătuca aia din SUA a avut tehnică, precizie, putere.. dar nici un pic de graţie. A avut un exerciţiu aproape militar, doar zâmbetul şi ochii pensaţi amintindu-mi că e .. femeie. Aşa că toată lumea s-a bucurat când a câştigat o fată care a dansat frumos, şi-a executat elementele cu precizie, şi pe deasupra e şi foarte frumoasă. Întotdeauna am crezut că patinajul artisic şi gimnastica la sol sunt cele mai elegante sporturi. Chiar dacă nu ne permitem să avem patinatori, de la Nadia încoace s-a deschis un drum, iar fetele au prins gustul succesului. Sper ca întotdeauna să ne apărăm poziţia de lider la acest aparat.

Etichete aur olimpic, beijing 2008, gimnastică, Jocuri Olimpice, Sandra Izbaşa, sol